Soţia lui Georghe Dinică: "Până în clipa în care a murit, nu a ştiut că are Alzheimer"

26.01.2011

Văduva lui Gheorge Dinică nu s-a obişnuit nici acum fără regretatul actor.

Gabriela Dinică spune că Gheorghe Dinică a fost cea mai mare iubire a sa şi nu crede că ce a simţit cu el ar fi putut să simtă cu niciun alt bărbat.

"Cred că aşa a fost să fie, a trebuit să fie, cred că nimic nu e întâmplător. Armonia asta nu am mai simţit-o vreodată cu un alt bărbat", mărturiseşte Gabi Dinică sâmbătă în cadrul emisiunii "Doamne de poveste".

Doamna Dinică spune că maestrul nu a ştiut niciodată că suferă de Alzheimer.

"Până în clipa-n care a murit, Gheorghe nu a ştiut ce boală are. Foarte puţini oameni au ştiut de boala lui şi în general în lumea asta se află foarte repede. Am încercat să-l protejez, deci automat nu am mai ieşit decât cu el. Dacă ne întâlneam cu cineva încercam să-i amintesc într-un fel lucruri sau figuri pe care le uita din cauza bolii. Am fost la medici şi după toate RMN-urile, tomografele, după consultări între ei, au ajuns la concluzia că are Alzheimer. Atunci am fost la neurologul lui şi am spus: «Deci, de acum să nu mai lucreze» şi mi-a spus «Nu, doamnă Dinică, dimpotrivă, trebuie să lucreze»", spune Gabriela Dinică.(sursa:cancan)

Admiratorii l-au plâns pe Gheorghe Dinică

08.11.2010

Gheorghe Dinică a fost evocat sâmbătă, la Cimitirul Bellu, din Capitală, de un grup impresionant de oameni mobilizaţi de Gabriela Georgeta Dinică, soţia regretatului actor.

Poimâine, pe 10 noiembrie, se împlineşte un an de când Gheorghe Dinică nu mai este printre noi.

Ivan Patzaichin, Manuela Hărăbor, Carmen Tănase, Florina Cercel sau Monica Pop sunt doar câteva dintre personalităţile care l-au omagiat, alături de cunoscuţi, rude sau fani pe regretatul actor.

Acesta s-a stins anul trecut, după o serie de complicaţii cauzate de o infecţie cu stafilococ auriu.

E înmormântat în Cimitirul Bellu, din Capitală, în zona actorilor, lângă aleea ce-i poartă numele. (sursa:libertatea)

14 ani de iubire cu Gheorghe Dinică

04.02.2010

S-a stins de trei luni, dar dorul de el este de neostoit. Rupe bucăţi din ea, zi după zi... În 2 februarie, iubirea lor ar fi împlinit 14 ani. O iubire găsită târziu, aşteptată, sădită în rugăciuni... Singura mare iubire din viaţa lui Gheorghe Dinică! Pentru prima dată de la dispariţia marelui actor, Gabriela Dinică a acceptat să vorbească despre imensa lor dragoste, dar şi despre drama pe care o trăia de şase ani: alzheimer-ul bărbatului iubit!

„Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc»"

Ne-am întâlnit într-o zi cu cer stropit de zinc şi laudanum. Poate şi datorită acestui lucru am simţit casa lui Dinică mustind de căldură, de căldură şi... durere. Ea, marea iubire, unica mare iubire a bărbatului Dinică mă aştepta în prag. Când am privit-o în ochi, m-am simţit ca o osândă. Puteam să aud... Sufletul i se exfolia încet, fâşii din el se trânteau, în zgomot surd, de podeaua ce mai ieri îi mângâiau şi lui tălpile. Îi întind mâna rece sloi şi îmi cer scuze pentru disconfortul pe care i-l creez. Pentru o clipă îmi zâmbeşte. Mi-a povestit mai târziu că introducerea mea i-a amintit de una dintre replicile celebre ale lui Dinică, cea în care maestrul, făcând cunoştinţă cu o domnişoară a cărei mână era foarte rece, a invitat-o să vină la vară să-i pună mâna pe paharul cu vin. „Avea multe cuvinte de duh. Dintre ele, s-au păstrat foarte puţine. Eu dacă vi le spun acum, n-au niciun haz. Râdeam atât de mult cu el. Atât de mult...." Acum plânge... Şi a plâns neîncetat în cele două ore în care am stat de vorbă. La început mi-a răspuns scurt la întrebări, aproape monosilabic. Îşi aprindea câte o ţigară. Şi-a aprins multe... A început să povestească. O ascultam şi urmăream convoiul de vise spulberate. Se metamorfozau în lacrimi prelinse pe un obraz rămas fără mângâierea omului iubit, cea mai dulce dintre mângâieri.

În zilele acelea, ultimele ale maestrului Dinică, faţa i-a devenit o floare grea. Şi azi e întocmai. Doar ochii par mai mari, mai trişti. Trupul i s-a împuţinat. Poate şi pentru că lacrimile nu o părăsesc niciodată. „Gheorghe nu era genul care să-ţi spună «te iubesc» non stop. Îmi spunea doar că sunt cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată." El, de fiecare dată când vorbea despre ea în public, îi spunea „doamna Gabi". Recunoştea cu orice ocazie că „doamna Gabi" a făcut ordine în „dezordinea existenţei lui". 
O întreb: „era multă dezordine în viaţa lui Gheorghe Dinică?", „Oo, da. Ştiţi, eu de multe ori îl întrebam, mirată: «Numai cu banii de la un singur film îţi puteai face câte o vilă. Ce s-a întâmplat?». Îmi răspundea: «Dragă, eu nu mi-am făcut vile, dar ospătarii care m-au servit, cu siguranţă au câte una»." Continuă să-mi povestească despre Dinică-celibatarul, cum după ce a încasat banii pentru un film, a căutat în tot Bucureştiul un pulover alb, cu guler pe gât, aşa cum îşi dorea de mult. De necaz că n-a găsit, s-a urcat în tren şi a plecat la Sinaia, de unde s-a întors abia după ce a terminat toţi banii.

„Andrei Blaier îi era cel mai drag dintre toţi"

S-a vorbit mult despre boemia lui Gheorghe Dinică, despre serile de la „Şarpele Roşu", despre petrecerile până la ziuă, dar nu s-a vorbit niciodată despre Dinică cum că şi-ar fi neglijat, că şi-ar fi trădat meseria. Niciodată! Era posedat de arta lui şi nu precupeţea nimic când venea vorba de a dărui pe scenă. Muncea ca un nebun! Ani întregi a filmat ziua, iar seara se urca în tren, venea la Bucureşti şi juca la teatru. „Asta era viaţa lui: să joace! Şi n-a refuzat niciodată, pe nimeni. Şi poate că a greşit... Acum doi-trei ani a jucat într-un film al lui Şerban Marinescu. Acolo era un securist reformat, nici nume n-avea. Zic: «Gheorghe, dar chiar aşa?» Şi cu lucruri de acasă, şi s-a făcut un racord după şase luni. Eu lucrurile alea le lăsasem, eram la Câmpulung şi le dădusem. Erau nişte chestii pe care le purta vara. S-a dus şi a filmat în hainele lui, nu a avut costum la filmare, rolul a fost... nici nu ştiu dacă a apărut pe generic... Dar el s-a dus şi vă daţi seama că nu pentru bani. Pentru meserie, pentru că îi plăcea." O întreb care dintre regizori i-a fost cel mai drag lui Gheorghe Dinică? „Pe meserie, toţi i-au fost dragi dintre regizori. Aşa, sufleteşte, Andrei Blaier îi era cel mai drag dintre toţi. Îi era cel mai prieten! Era omul pe care putea conta. Chiar dacă nu se întâlneau în fiecare zi, îl simţea aproape. Oricum, soţul meu niciodată nu spunea: «cu ăsta n-o să mai filmez sau n-a fost profesionist la filmare». El n-a vorbit niciodată de rău pe nimeni sau n-a spus: «nu mă duc să filmez cu ăsta, că am mai filmat acum zece ani şi nu ştiu ce s-a întâmplat!». Cu toţi avea drag să lucreze, pentru că îşi făcea meseria şi era lucrul pe care îl iubea cel  mai tare pe lumea asta. Era şi meserie, şi hobby. Era viaţa lui! Îşi respecta foarte mult profesia. Erau lucruri pe care nu le făcea ca să nu altereze cumva momentul ăla de pe scenă sau de la o filmare."

„14 ani în care n-au fost despărţiţi nici măcar o zi"

Omul despre care Gheorghe Dinică spunea că a fost cel mai bun dintre toţi pe care i-a cunoscut vreodată a fost Gellu Naum. O spunea cu orice ocazie. „Nepotul lui Rameau", în regia lui David Esrig şi traducerea lui Naum, a fost piesa de suflet a lui Dinică. Spunea că abia alături de Esrig a învăţat cu adevărat meserie. „Lucrul cu Esrig a fost cea mai minunată perioadă din viaţa mea. Era fanatic. El nu punea în scenă, el sacrifica din viaţa lui ceva. «Nepotul lui Rameau» a fost cel mai interesant personaj pe care l-am jucat de când fac meseria asta", declara Gheorghe Dinică într-o emisiune tv, din noiembrie 2004. Din nefericire, nu s-a păstrat nicio înregistrare a piesei celei mai dragi lui Dinică, piesă ce a avut premiera în 1966. Gabi Dinică spune că a fost în sală la una dintre reprezentaţii şi că, într-adevăr, publicul încremenea timp de două ore cât ţinea piesa. Aproape că nu se mai respira. Pe scenă erau doar doi actori: Dinică şi Moraru! Era de neînchipuit pe atunci că unul dintre ei îi va deveni, peste ani, soţ.

„Anii petrecuţi alături de Gheorghe Dinică au fost sublimi, au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea." Cuvintele acestea vin din parte unei femei care a fost căsătorită de trei ori. O întreb ce a avut bărbatul Gheorghe Dinică atât de special de i-a putut dărui clipele cele mai dragi? „Cred că a fost şi vârsta, eram amândoi mai maturi... şi omul de lângă tine. A fost total deosebit! Şi chimia aia dintre noi... a funcţionat perfect!" Cea mai frumoasă amintire? „Ooo, sunt multe (izbucneşte din nou în plâns). Sunt aproape 14 ani în care noi n-am fost despărţiţi nici măcar o zi." Când vorbeşte despre el, privirea îi este întoarsă spre dinăuntru, ca într-o adâncă meditaţie. Face pauze lungi... „Cea mai frumoasă călătorie? Au fost multe. Toate au avut hazul lor. A fost una în Franţa, apoi la mare, în Turcia, de câteva ori. Locul lui favorit în lumea asta era însă România! Oriunde ne‑am fi aflat, aştepta cu ardoare să ajungă acasă."

62 de ani, prima căsătorie

Gabriela şi Gheorghe Dinică s-au cunoscut în 1993. Până în '92, Gabi fusese plecată o bună perioadă de vreme din ţară. Crede că a fost dragoste la prima vedere. „După doar o lună m-a cerut de soţie!" El spunea mereu că se visează căsătoriţi, dar ceea ce a pus cu adevărat capac a fost o ştire care a circulat timp de o săptămână prin toate ziarele şi pe la toate posturile de radio: „Dinică s-a însurat!" Văzând frenezia ce-i măcina pe ziarişti, Gheorghe Dinică a concluzionat cu umorul caracteristic: „Hai să ne căsătorim, să nu-i facem de râs." Şi s-a întâmplat. Era în 2 februarie 1996. Gheorghe Dinică avea pe atunci 62 de ani şi se afla la prima căsătorie. S-au dus la Starea Civilă neînsoţiţi de nimeni. Singurul martor: un prieten fotograf. Şi de atunci, ziua de 2 februarie o sărbătoreau întotdeauna singuri, doar ei doi. Mi-am permis s-o întreb pe Gabi Dinică dacă au vorbit vreodată despre fostele iubiri. Mi-a părut întotdeauna ciudat că despre Gheorghe Dinică nu s-a auzit niciodată că ar fi avut vreo aventură cu vreo colegă de scenă, că ar fi implicat într-o relaţie... „Era discret! Asta l-a caracterizat: discreţia şi modestia! Am vorbit foarte puţin despre marile iubiri pentru că nici eu nu-l întrebam. Sigur că a avut, ca orice bărbat, dar dacă l-aş fi întrebat, mi-ar fi răspuns probabil: «da, teatrul!»"

Şase ani de alzheimer

Acum şase ani, Gheorghe Dinică a fost diagnosticat cu alzheimer, un diagnostic năucitor, mai ales pentru un om cu o asemenea profesie. Dar el n-a aflat niciodată. Doar Gabi s-a simţit cuprinsă de giulgiurile negre ale disperării. Boala era destul de avansată, pe scara 5 din 11. A juca pe scenă fără o cască ajutătoare devenea de neînchipuit. Marele Dinică avea nevoie de ajutor pentru aş-i readuce în minte replicile. Poate fi imaginată durere mai mare? Se auzeau zvonuri cum că cu maestrul Dinică s-ar întâmpla ceva straniu. Că a uitat textul la „Tache, Ianke şi Cadâr", că se simţea de multe ori debusolat pe scenă. „S-au întâmplat, s-au întâmplat... Eeee, la «Tache» n-a uitat. Au fost momente când ieşea din scenă, se înspăimânta - bine, e un hău ce-i acolo la «Teatrul Naţional», este pur şi simplu un hău, e aşa... o mare gaură neagră şi a avut momente când s-a pierdut acolo." Chiar şi în aceste condiţii, Gheorghe Dinică a muncit până în ultima clipă. Au fost voci care l-au acuzat că a acceptat să joace în producţii mai facile, în telenovele. El a făcut-o doar din dragoste de profesie şi dintr-un alt motiv, ştiut doar de soţia lui: „Mi-au spus şi medicii, am citit şi eu foarte mult şi cea mai bună terapie la el era terapia asta ocupaţională, pentru că altfel, stând şi nefăcând nimic, s-ar fi degradat mult mai repede. La telenovele a mers în primul rând de dragul lui Adrian Sârbu - ţinea la el foarte mult - şi pentru ca să facă ceva. Şi acum, chiar la final, în ultimii doi ani, teatru nu ştiu dacă ar mai fi putut să facă. Şi pur şi simplu nu-l mai chemau... Era mai greu pentru că nu toate teatrele ar fi putut să-i procure o cască sau... nu ştiu... Nu ştiu..."

„Să spună soţia mea, ea ştie ce este mai bine pentru mine!"

De când a aflat de boală, Gabi Dinică s-a transformat în umbra soţului său. Nu se despărţeau nici măcar o clipă, el devenise dependent de ea. Mergea zilnic cu el la filmări, nu-l pierdea din ochi o clipă. Şi încerca să mascheze pe cât posibil pierderile de memorie ale soţului ei. Ţinea mult să nu-i se ştirbească din aură. Ştia că şi el ar fi suferit. Enorm. În ultima vreme, ajunsese să-i aleagă până şi meniul când mergeau la restaurant. El nu mai avea capacitatea de a alege. Zicea atât: «Să spună soţia mea, ea ştie ce este mai bine pentru mine!» În zilele în care nu filma, cădea în letargie. Trebuia readus mereu şi mereu la viaţă. Gabi o făcea cu toată dragostea din lume, fără a se plânge vreodată. A citit enorm despre alzheimer, pentru că îşi dorea să-l înţeleagă şi să-l ajute pe cât posibil. Majoritatea colegilor şi prietenilor ştiau de boala lui Dinică, dar se fereau să vorbească, din dragoste şi respect pentru el. Primul care a vorbit public despre alzheimer-ul lui Dinică a fost Nelu Ploieşteanu. „Sunt profund supărată pe el. A spus că oricum Gheorghe avea alzheimer şi de asta a murit, or, nu-i deloc adevărat. Se ştie clar că din asta nu se moare. Apoi se plimba de la o televiziune la alta, dându-i-se mare prieten. De ce n-au apărut să spună asta Beligan sau Moraru, care chiar l-au iubit?"

Dinică s-a stins brusc, ca o avalanşă de nisip ud alunecând de pe malul de sus. Şi nu din cauză c-ar fi avut alzheimer. Am întrebat-o pe Gabi Dinică dacă îi poartă ranchiună lui Ion Caramitru pentru faptul că a refuzat ca Gheorghe Dinică să fie privegheat timp de o zi la Teatrul Naţional? „Nu-i port ranchiună lui Caramitru, dar nici nu mi-a plăcut ce s-a întâmplat. El a procedat cum a crezut el, dar  totuşi soţul meu a fost 37 de ani actorul «Teatrului Naţional» şi a avut toate distincţiile pe care le poate avea o persoană în România.  Dar nu, nu m-a dezamăgit nimeni. Şi nici Gheorghe nu s-a plâns vreodată. Niciodată n-a spus: «uite, îl vezi pe ăla, mi-a făcut nu ştiu ce» sau de vreun coleg de-al lui să spună că joacă prost sau nu joacă bine, sau că el ar fi făcut rolul ăla mai bine... Niciodată!"

„Nu-mi place să vorbesc despre viaţa mea dinainte de Gheorghe!"

Gheorghe Dinică s-a ferit mai tot timpul de apariţiile în presă. Când vedea în ziare atâtea trupuri dezgolite spunea că pesemne cei din presă îşi imaginează că poporul ăsta e alcătuit numai din impotenţi, din moment ce se încearcă cu atâta obstinaţie stimularea zilnică a cititorilor. „Voia să se scrie despre el ce-a făcut la teatru sau ce-a filmat, nu ce-a mâncat de dimineaţă sau ce-a visat azi-noapte. Spunea că nu face nimic de care să-i fie ruşine sau că nu trăieşte într-un glob de sticlă şi când iese de acolo, toată lumea: «dar, ce-ai făcut acolo? Cum te-ai distrat? Ce-ai mâncat?» Dacă erau interviuri pe meserie, nu refuza!" De altfel, nici Gabi Dinică nu vrea să vorbească despre ea şi nici n-a vrut vreodată. „Nu-mi place să vorbesc despre viaţa mea dinainte de Gheorghe, mai ales că nu sunt o persoană publică. Nu am ce să spun. Din prima căsătorie, am un băiat, tatăl nepoţelei mele de 17 ani, sunt lucruri pe care toată lumea le ştie. Dacă aş vorbi, ar înflori şi mai tare. Eu am fost plecată din ţară până în '93, înainte să-l cunosc pe soţul meu. Sunt lucruri despre care nu-mi place să vorbesc, sunt lucruri care mă privesc numai pe mine." Pe nepoţica lui Gabi, Gheorghe Dinică a iubit-o enorm, iar sentimentul era reciproc. Trăiau împreună, în aceeaşi casă. Îşi oprea de fiecare dată soţia când încerca s-o cheme pe fată de la joacă: „Să nu întrerupi niciodată un copil din joc!", spunea el.

Dinică n-a îndrăznit să ceară nimic

Gheorghe Dinică era un om împlinit. Avea o familie care îl iubea nespus. Îşi mai dorea câte ceva de la profesie: „Chiar îmi spunea că îşi dorea din suflet să interpreteze anumite personaje şi îl întrebam de ce nu se duce el să propună? Îmi spunea: «Dar nu e treaba mea. Un actor trebuie să fie chemat.» «Dar bine, îţi doreşti atât de mult...» A vrut tare mult să facă „Zahei Orbul" în film, foarte mult şi-a dorit. Şi în teatru a vrut să joace în «Furtuna». Voia să joace Shakespeare, dar spunea mereu că nu trebuie să le spună el, ei trebuie să se gândească. El nu îndrăznea." Dinică n-a îndrăznit să ceară nimic. În schimb, a primit tot ce i s-a oferit. Îmbrăţişa fiecare rol cu fervoare, ca pe cea mai scumpă dintre iubite. El, „ticălosul de serviciu al filmului românesc" (după cum a fost numit, pentru perfecţiunea cu care interpreta rolurile negative), era un om de o decenţă dusă la extrem. Dar când juca, ardea! Interpreta cu o simplitate de neînchipuit, dar se dădea cu totul, plenar! Îmi amintesc de Giovanni Papini, care vorbea despre genii ca şi cum l-ar fi văzut pe Dinică jucând: „Numai geniului îi sunt hărăzite minunatele ceasuri când Dumnezeu pare să vorbească prin gura lui, când totul e lumină, totul se deschide, totul e limpede şi armonios ca apa unui fluviu frumos, ceasuri în care sufletul devine foc ca focul, aer ca aerul, iubire ca iubirea, ceasuri în care, datorită unei misterioase nebunii, totul e cu putinţă, totul e sacru, şi nu mai poţi să spui care e lumea şi care e sufletul tău."

Ea, femeia pe veci a lui Dinică

Mă despart de doamna Dinică după două ore de vorbit despre el... Şi sunt la fel de emoţionată ca-n prima clipă când am intrat acolo, în universul lui. Ea continuă să plângă... Îmi pune o întrebare care îmi umple sufletul: „Vrei să vezi camera lui Dinică?" Ce-aş fi putut să-mi doresc mai mult? Acolo, la el, tablouri cu ei împreună, hainele lui, încălţămintea, chipiul de la ultima filmare, totul, doar el nu. Ea, femeia pe veci a lui Dinică, priveşte fotografiile cu o absorbire aproape fanatică, îşi umple ochii de el, din nou şi din nou... „Viaţa noastră a fost pe cât de frumoasă, pe atât de simplă. Nu am făcut lucruri extraordinare. Am făcut lucruri normale. În prima noastră fotografie, de Crăciun, ne uitam ochi în ochi şi el a zis că de atunci încolo ar trebui să ne uităm amândoi în aceeaşi direcţie, să privim acelaşi punct. Şi aşa a fost." (sursa:qmagazine)

Actorul a fost aplaudat de-a lungul întregii ceremonii

 13.11.2009

ora 15:05 Gheorghe Dinică ne-a părăsit pentru totdeauna iar cultura românească este, cu siguranţă, mult mai săracă. Odihneşte-te în pace, maestre!

ora 14:49 A inceput slujba de inmormantare a actorului. Oamenii prezenţi la ceremonie s-au urcat şi pe cavourile din jurul sicriului pentru a-l putea vedea pentru ultima dată pe cel care a fost Gheorghe Dinică.

ora 14:34 Sicriul cu trupul neinsufleţit al lui Dinică este condus acum spre Aleea Artiştilor, locul unde se află mormantul maestrului.

ora 14:26 Cortegiul funerar a ajuns la cimitirul Bellu, acolo unde urmează să se desfăşoare slujba de înmormântare a marelui actor Gheorghe Dinică. Maestrul a fost întâmpinat cu aplauze de cei aproape 1000 de oameni care au ţinut să participe la ceremonie.

ora 13:57 Slujba de pomenire s-a incheiat iar sicriul cu trupul neinsufleţit al actorului Gheorghe Dinică va fi transportat la Cimitirul Bellu acolo unde maestrul se va odihni pe vecie. La ieşirea din foaierul Teatrului Naţional, maestrul a fost aplaudat pentru ultima dată de sute de oameni prezenţi la ceremonie.

ora 13:00 In aceste momente are loc o slujbă de pomenire a actorului la Teatrul Naţional Bucureşti. La ceremonia religioasă asistă personalităţi din lumea culturală dar şi simpli spectatori şi telespectatori care l-au iubit pe maestrul Dinică.

Sicriul cu trupul neinsufleţit al actorului Gheorghe Dinică a fost depus, in această dimineaţă, in foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), instituţie pe a cărei scenă maestrul a dat viaţă, de-a lungul carierei sale artistice de peste 40 de ani, multor roluri memorabile.

După ceremonia religioasă de la TNB, cortegiul funerar a ajuns la cimitirul Bellu, unde actorul a fost înmormântat pe Aleea Artiştilor, lângă mormântul Mariei Tănase.

Gheorghe Dinică a fost înmormântat cu onoruri militare, având în vedere că este decorat cu Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer.

Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din cadrul Primăriei Capitalei a anunţat că una dintre aleile principale ale Cimitirului Bellu va purta numele lui Dinică.

Actorul Gheorghe Dinică a murit, marţi, la Spitalul Floreasca din Capitală, la vârsta de 75 de ani. El fusese internat, pe 22 octombrie, la terapie intensivă, suferind de bronhopneumonie cu punct de plecare plămânul stâng, sepsis sever şi determinări multiorganice.(sursa:libertatea)

Maestrul Gheorghe Dinică, pentru ultima dată la Teatrul Naţional

13.11.2009

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului Gheorghe Dinică a fost depus, în această dimineaţă, în foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti (T NB), instituţie pe a cărei scenă maestrul a dat viaţă, de-a lungul carierei sale artistice de peste 40 de ani, multor roluri memorabile.

Cei care l-au îndrăgit pe marele actor pot să îşi ia rămas bun de la acesta până în jurul orei 13,00, când la TNB va începe slujba de pomenire.

După ceremonia religioasă, cortegiul funerar se va îndrepta spre cimitirul Bellu, unde actorul va fi înmormântat pe Aleea Artiştilor, lângă mormântul Mariei Tănase. Gheorghe Dinică va fi înmormântat cu onoruri militare, având în vedere că este decorat cu Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer.

Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din cadrul Primăriei Capitalei a anunţat că una dintre aleile principale ale Cimitirului Bellu va purta numele lui Dinică.

Actorul Gheorghe Dinică a murit, marţi, la Spitalul Floreasca din Capitală, la vârsta de 75 de ani. El fusese internat, pe 22 octombrie, la terapie intensivă, suferind de bronhopneumonie cu punct de plecare plămânul stâng, sepsis sever şi determinări multiorganice. (sursa:libertatea)

«La revedere, Dinica!»

11.11.2009

Marin Moraru: Am fost alaturi 50 de ani pe scena. Mi-a fost un prieten adevarat. Toate întâlnirile cu Dinica au fost o placere. A murit fratele meu! La revedere, Dinica!

Nelu Ploiesteanu: A fost un om deosebit. A plecat un mare, mare om din cultura româneasca. Am avut împreuna trei albume de muzica si a fost extraordinar!
 

Alexandru Arsinel: Îmi era teama de disparitia actorului pe care l-am iubit cel mai mult. Ceva s-a rupt din mine.

Sergiu Nicolaescu: Ne cunosteam de 40 de ani. Am facut cariera împreuna. Oriunde îl puneai era de acolo, indiferent de rol. Unul dintre marii actori ai României. Domn Dinica, asteapta-ne! Venim si noi!

(sursa:stiriazi)

Nicolaescu, Diaconu si Zamfirescu, amintiri dragi cu Dinica

11.11.2009

A murit fratele meu de suflet" (Marin Moraru), "Sunt plin, plin, plin de tristete" (Alexandru Arsinel), "Toti cei care am fost pe scena sau pe platoul de filmare cu el am pierdut câte o parte din noi" (Mircea Albulescu) "Eu sunt distrus..." (Nelu Ploiesteanu)

Florin Zamfirescu: "M-am trezit pe genunchii lui"

"Am filmat mult împreuna si, chiar daca n-am avut niciodata o relatie particulara, va pot spune ca a fost un om de o bonomie si un farmec extraordinare.

Si un umor fantastic: îmi amintesc ca m-a invitat la petrecerea de ziua lui, la restaurant, când a împlinit 75 de ani. Si au venit acolo primarul Capitalei, ministrul Culturii, tot felul de somitati, care-l felicitau, îi aduceau flori... Iar el aproape ca nu-i baga în seama. Nu bea cu ei (nu mai bea de mult), nu spunea mai nimic. Si i-am spus: «Uite, domnule, câte personalitati au venit!» S-a uitat la mine si mi-a zis: «Si ce vrei, draga, ce sa le fac?». Am jucat împreuna în Tatal risipitor, eram amândoi fiii lui Toma Caragiu. Eram foarte tânar, subtirel, adormeam la repetitii pe la 4 dimineata. Într-o noapte ma culcasem pe jos, pe cortina. M-am trezit pe genunchii lui. Ma luase de cap, «uite-l si pe asta mic, a adormit». Acesta era omul Dinica".

Sergiu Nicolaescu: "Mergem înainte, dom' Dinica"

"Gheorghe Dinica este unul dintre actorii cei mai apropiati de sufletul meu. El, Amza Pellea, Ion Besoiu si Mircea Albulescu.
Ce va pot povesti acum este finalul filmului Orient Express, în care, în clipa în care ne despartim, e o despartire numai din ochi, fara nicio vorba. El se îmbraca luxos si da foc casei din care am plecat. Eu ma duc pe calea ferata si ma urc în Orient Express. E o despartire fara cuvinte, e o despartire între barbati, foarte emotiva, si asta ma apropie si mai mult de el. Acum nu pot decât sa-i spun «Mergem înainte, dom' Dinica»".

Mircea Diaconu:"L-am aparat pe Dinica al meu"

"Ne întorceam, în 1975, din Africa, unde filmaseram câteva secvente pentru Cuibul salamandrelor. Eram foarte bruneti, foarte bronzati, din motive obiective: Sahara. În drum spre casa, am facut escala la Zürich. Si, asteptând avionul spre Bucuresti, am mers la un barulet, iar Dinica si-a luat o bere. Barmanul a spus ca face 5 franci elvetieni, Dinica i-a dat o hârtie de 10. Dupa ce a terminat berea si a vrut sa plece, barmanul i-a cerut, în germana, sa plateasca. Dinica, nestiind germana, nu întelegea ce vrea elvetianul. A intervenit un coleg care vorbea germana si i-a spus barmanului ca berea s-a platit deja. Barmanul o tinea pe-a lui, urla, cu hârtia de 10 franci a lui Dinica în mâna, ca sa plateasca. Atunci m-am enervat înfiorator, nu mai eram copilul si baiatul bun: cum sa mi-l umileasca blondu' ala pe Dinica? Am scos 5 franci din buzunar, cu o mâna i-am pus pe tejghea, iar cu cealalta i-am smuls hârtia de 10. L-am aparat pe Dinica al meu. L-am lasat pe barman urlând, blond si penibil".

Marile nume îsi omagiaza prietenul si colaboratorul

"Am jucat în atâtea piese, am fost colegi de clasa. ", a fost declaratia emo­tionanta a lui Marin Moraru. Victor Rebengiuc a declarat pentru Mediafax ca nu poate spune decât ca este o pierdere incomensurabila pentru teatrul si filmul românesc si ca se roaga ca Dumnezeu sa-l odihneasca în pace pe acesta. "Toti cei care am fost pe scena sau pe platoul de filmare cu el am pierdut câte o parte din noi", a spus Mircea Albulescu. Si Nelu Ploiesteanu si-a recunoscut amaraciunea: "Eu sunt distrus...". Vedeta muzicii lautaresti, care a înregistrat doua albume de cântece de petrecere alaturi de Gheorghe Dinica, spune despre munca în comun: "M-a ajutat Dumnezeu sa colaborez cu el". Alexandru Arsinel a marturisit ca se temea de moartea colegului pe care l-a iubit cel mai mult. "Sunt plin, plin, plin de tristete ca a disparut Gigi".

Valentin Uritescu a spus ca marele disparut, care i-a fost ideal profesional, era si o persoana greu de descifrat: "Daca nu îl cunosteai, puteai sa te înseli în legatura cu Gigi Dinica. Era taciturn, cu multe taine si o ironie infernala (...) sub aceasta era un om extraordinar. "Dupa casatorie au aparut toate tainele lui (...), era un soc sa îl vezi pe Gigi cu nepoata lui în parc. Era un soc sa îl vezi cum mângâie o pisica", a mai spus Uritescu. (sursa:gandul)

Gheorghe Dinica a murit tinandu-o de mana pe sotia sa, femeia care i-a fost alaturi si la bine si la greu!

11.11.2009

Oamenii l-au iubit pe acest om minunat. Si il vor pastra in sufletele lor pentru totdeauna. Iubirea va ramane si ea vie in inima femeii care i-a stat alaturi la bine si la greu, pana in ultima clipa. Sotia sa draga a promis in fata lui Dumnezeu ca il va iubi pana ce moartea ii va desparti. Iubirea lor, insa, va invinge chiar si moartea.

Carmen Tanase a spus, printre lacrimi, ca nu a vazut niciodata o femeie care sa iubeasca un barbat atat de mult cum l-a iubit doamna Gabi pe maestrul Dinica.

Florin Zamfirescu a venit si el in studioul emisiunii si a spus ca e convins ca Gheorghe Dinica ar fi ras de ei toti daca ar fi vazut atmosfera trista de acolo.

Nu a avut dusmani si nu exista om care sa-l fi cunoscut si care sa poata spuna ceva urat despre el. Oricine isi aminteste cate ceva despre el are motive sa zambeasca, pentru ca avea mare haz, un spirit extraordinar de patrunzator, avea replici nemaipomenite si transforma totul in gluma.

Gheorghe Dinica era in ultimele sale zile la fel de fermecator cum era si in tinerete, atunci cand Florin Zamfirescu l-a cunoscut.

De 20 de zile de cand era in spital, colegii erau cu gandul numai la el. Florina Cercel spune ca Gheorghe Dinica a avut un moment de luciditate, cand si-a dorit sa se intoarca acasa cu sotia sa.

(sursa:acasatv)

Maestrul Gheorghe Dinica a incetat din viata!

10.11.2009

Gheorghe Dinica a fost un mare artist pe scena si dincolo de ea. Un adevarat artist al voluptatii vietii, s-a bucurat si a trait din plin fiecare moment petrecut alaturi de prieteni, de familie, de sotia sa, de public. Marele actor a plecat dintre noi. Cu siguranta, acolo Sus, in Rai, sa il incante pe Dumnezeu. Dar noi nu trebuie sa fim tristi, caci nu si-ar fi dorit asta, dupa cum chiar el spunea in “Filantropica”: “Decat sa ne certam, hai mai bine un cantec vesel sa cantam”. Putem sa ii soptim un Ramas Bun, iar Gheorghe Dinica ne va intoarce un zambet.

Nascut si crescut in Giulesti, dupa Razboi, Gheorghe Dinica obisnuia sa povesteasca cu umor: “M-am nascut in 1933, in ziua de Craciun, dar nu era nimeni la Primarie, toti erau in chefuri si m-au declarat in acte pe 1 ianuarie 1934”

“Am fost un copil liber, nazdravan, curios, mai degraba crescut de strada si de prieteni decat de familie, dar sufletul si mintea mea de copil au memorat doar farmecul strazii si al jocurilor de pustani”

Si-a inceput cariera in teatrul de amatori al Postei Romane si pentru ca talentul sau era debordant, Dina Cocea l-a remarcat intr-una dintre seri. Maestrul isi amintea cu drag de momentul in care marea doamna a teatrului romanesc i-a spus „Vino la institut sa te fac actor”. Si s-a dus.

“M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea”

In scurt timp a devenit un profesionist. Teatrul s-a dovedit pentru el prima treapta in extraordinara cariera ce se intrevedea.

A urmat filmul. Gheorghe Dinica a devenit o emblema a cinematografiei romanesti. Cine nu stie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lascarica”?

Lascarica a ramas de altfel, un personaj de care, la 75 de ani inca se simtea apropiat. Pana dupa revolutie, Gheorghe Dinica a trait o viata de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crasme „Sarpele Rosu” si, alaturi de Stefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu si multi altii, a scris istoria filmului romanesc.

„Meseria asta a mea imi ocupa cel mai mult, imi place, si  fara ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se intampla”

Talentul artistic al lui Gheorghe Dinica s-a manifestat si in muzica. In tinerete, muza i-a fost celebra Maria Tanase si asta l-a facut sa imprime ani buni mai tarziu, albume de romante in colaborare cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu.

In ultimii ani, pe scena Teatrului National, Gheorghe Dinica a jucat in „Take, Ianke si Cadir”, piesa la finalul careia sala aplauda minute in sir. In urma cu 2 ani, Gheorghe Dinica a intrat in familia ACASA, unde l-a interpretat pe bulibasa cel intelept si bland, Aurica Fieraru, mai intai in „Inima de tigan” si apoi in „Regina”.

Pe strada oamenii il opreau pe maestru pentru a-l felicita pentru o cariera de exceptie. Ultimul rol al actorului Gheorghe Dinica a fost cel al Generalului Grigorie Vulturesco din primul serial romanesc de epoca „Aniela”, un rol pe care marele actor il indragea foarte mult: „Plec la Buftea cu placere in fiecare dimineata”, le spunea maestrul apropiatilor.

Prieten bun, un sot devotat si un profesionist desavarsit, Gheorghe Dinica a lasat o mostenire pretioasa romanilor: rolurile sale, pofta de viata, placerea cu care isi spunea fiecare replica in fata camerei de luat vederi. “Vino la mine si impresioneaza-ma, emotioneaza-ma, stoarce-mi o lacrima” (“Filantropica”).

Exact asta a facut maestrul. A venit in vietile noastre, ne-a impresionat, ne-a emotionat, ne-a stors mai multe lacrimi. Dar ne-a facut si sa zambim si sa ne minunam de masura talentului sau si de frumusetea si firescul cu care a stapanit arta de a trai. (sursa:acasatv)

GHEORGHE DINICA
1 IANUARIE 1934 - 10 NOIEMBRIE 2009

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Starea lui Gheorghe Dinica s-a agravat si se mentine extrem de critica

10.11.2009

Actorul Gheorghe Dinică a fost operat de urgenţă, din cauza unei colecistite acute, evoluţia postoperatorie fiind extrem de gravă, necesitând măsuri de terapie intensivă, potrivit cadrelor medicale de la Spitalul de Urgenţă "Floreasca".

Starea maestrului Dinică s-a agravat, iar medicii au intervenit operator, prognosticul lor fiind rezervat. Intervenţia chirurgicală a fost decisă de urgenţă, iar pacientul a fost sub anestezie generală, echipa operatorie fiind formată din chirurg Prof. Dr. Mircea Beuran şi anestezist Conf. Dr. Ioana Grintescu.

Postoperator, evoluţia s-a menţinut extrem de gravă, necesitând măsuri de terapie intensivă în vederea corectării parametrilor funcţiilor vitale. Medicii precizează că, în ciuda "eforturilor depuse starea pacientului se menţine extrem de critică".

În plus, actorul rămâne în şoc septic, mai multe organe vitale nemaifuncţionând la parametri normali.

Potrivit diagnosticului, Gheorghe Dinică suferă de insuficienţă respiratorie acută, având nevoie de suport ventilator, insuficienţă cardiocirculatorie, cu suport inotrop şi vasopresor, insuficienţă renală cronică acutizată, necesitând dializă continuă, disfuncţie digestivă şi disfuncţie hepatică.

Absolvent în promoţia 1961 al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Gheroghe Dinică este considerat unul dintre cei mai valoroşi actori români, cu roluri în peste 60 de filme şi în piese montate pe majoritatea scenelor Capitalei. Pentru prestaţiile sale cinematografice, artistul a fost distins cu nouă premii, printre care şi unul pentru întreaga carieră, acordat la Transilvania International Film Festival (TIFF). În 1999, a fost recompensat şi cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar anul trecut a primit Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC). Marele actor a cochetat şi cu muzica, înregistrând melodii de petrecere pe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. (sursa:cotidianul)

Gabriela Dinica sta de doua saptamani alaturi de sotul ei

05.11.2009

Am obosit... Ma rog sa se faca bine!

SPERANTA. Sotia lui Gheorghe Dinica este optimista dupa vestile ceva mai bune primite ieri de la medici

Starea de sanatate a actorului Gheorghe Dinica prezinta semne de ameliorare. Cu toate acestea, medicii sunt in continuare rezervati, iar actorul se afla, inca, la sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Floreasca.

Contactata de reporterii CANCAN, Gabriela Dinica a infirmat zvonurile potrivit carora actorul ar urma sa fie transferat intr-o clinica din Viena: Nu s-a pus nicio secunda problema ca sotul meu sa fie mutat de la Floreasca. Starea lui este mai buna! Asa cum am spus mereu, am incredere in medicii de aici. Sunt obosita, dar mai optimista. Ma rog sa se faca bine, ne-a spus sotia actorului.

Zvonurile au fost infirmate si de Bogdan Oprita, purtatorul de cuvant al Spitalului Floreasca: Noi nu stim nimic despre Viena, oricum pacientul nu poate fi mutat in acest moment. Singurii care ar putea sa decida sa fie mutat sunt membrii familiei, nu noi, a declarat pentru CANCAN directorul SMURD. Dupa aproximativ doua saptamani de spitalizare, ieri, pe diagnosticul lui Gheorghe Dinica au aparut primele semne pozitive. Maestrul se lupta cu bronhopneumonia, dar si cu blocajul mai multor organe. Starea sa ramane grava, dar unele disfunctii s-au ameliorat. (sursa:cancan)

Comisie medicala pentru Dinica

04.11.2009

Starea actorului Gheorghe Dinică (75 de ani) continuă să fie gravă.

“Mâine (astăzi, n.r.) se va întruni o comisie de medici pentru a evalua starea pacientului şi pentru a decide pasul următor al tratamentului”, ne-a declarat prof. dr. Mircea Beuran, directorul Spitalului Floreasca, unde maestrul diagnosticat cu bronhopneumonie se află internat de 14 zile.

Infecţia de la plămâni s-a extins la alte organe vitale, astfel că Dinică este ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor. (sursa:libertatea)

Gheorghe Dinica, salvat de coma indusa de medici

03.11.2009

Inima actorului începe să-şi revină

Gheorghe Dinică luptă cu îndârjire pentru viaţă. Actorul este la reanimare de 11 zile, iar starea lui este în continuare gravă, dar cu "o foarte discretă ameliorare", conform medicilor. Ca să-l ajute să câştige lupta cu boala, specialiştii au apelat şi la varianta unei come induse.

Pentru maestrul în vârstă de 75 de ani, fiecare minut în lupta cu trupul bolnav contează. Diagnosticat iniţial cu o bronhopneumonie cauzată de stafilococul auriu, Dinică a ajuns acum la un pas de moarte din cauza septicemiei.

Infecţia s-a răspândit în tot corpul, afectând puternic organele vitale. Şocul septic a făcut ca plămânii, rinichii, inima, ficatul şi intestinele să nu mai funcţioneze normal.

"Corpul lui nu mai poate lupta singur. Are nevoie de respiraţie artificială şi de dializă, motiv pentru care este în permanenţă sedat. Fără această comă indusă, maestrul nu ar suporta aparatele la care este conectat", ne-au explicat surse din Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.

"Coma indusă" sau "artificială" presupune o stare de inconştienţă, provocată practic de medici, prin administrarea unor medicamente specifice.

Unele organe încep să-şi revină

În momentul în care se va constata că organele afectate încep să funcţioneze la parametri normali, pacientul va fi deconectat de la aparate, deoarece va putea respira singur. Tot atunci, medicii vor renunţa şi la administrarea de sedative.

Această terapie pare să-l ajute pe Gheorghe Dinică. În momentul de faţă, conform unui comunicat al spitalului, unele organe dau semne că încep să-şi reia funcţiile. Este vorba despre inimă şi, culmea, chiar de plămâni.

"Unele insuficienţe şi disfuncţii de organe sunt în uşoară ameliorare (cardiovascular, respirator). Totuşi, se menţine necesitatea continuării protezării funcţiilor pulmonară şi renală", se arată în comunicat.

Asta înseamnă că Gheorghe Dinică respiră şi în momentul de faţă doar cu ajutorul tubului care i-a fost introdus în trahee şi face dializă. "Pronosticul rămâne în continuare rezervat", spun medicii.

Nelu Ploieşteanu: «Am fost la spital, dar nu l-am putut vedea!»

Nelu Ploieşteanu, unul dintre prietenii cei mai buni ai lui Gheorghe Dinică, a încercat, zilele acestea, să meargă la Spitalul Floreasca să-l viziteze pe maestrul aflat în suferinţă.

Ploieşteanu a rămas consternat atunci când oamenii de pază i-au interzis categoric să intre în salonul actorului, pe motiv că soţia acestuia, Gabi Dinică, ar fi restricţionat şi accesul amicilor foarte apropiaţi.

"L-am vizitat, dar nu am vorbit cu el. Mi-au spus cei de la pază că rugămintea doamnei Gabi a fost aceea de a nu fi deranjat", a declarat Ploieşteanu pentru revista VIP.

Dinică şi Ploieşteanu s-au întâlnit ultima dată, în urmă cu cinci luni, la emisiunea lui Cătălin Măruţă, dată la care actorul se simţea bine.

"Ştiam mai de mult că Gigi suferă de Alzheimer... Ştiu de la un coleg de-al său că la Buftea a filmat şi-n frig!", a adăugat cunoscutul lăutar. (sursa:click)

Gheorghe Dinica sufera multiple disfunctii ale organelor

30.10.2009

Pronosticul medicilor privind starea de sănătate a lui Gheorghe Dinică rămâne rezervat, actorul fiind în continuare internat la Secţia Terapie Intensivă a Spitalului Floreasca din Capitală, unde se află de nouă zile.

Potrivit reprezentanţilor instituţiei medicale, pacientul Dinică Gheorghe, 75 de ani, suferă de multiple disfuncţii ale organelor. Iată care este diagnosticul:
- Bronhopneumonie cu stafilococ auriu şi candida, pneumonie bazală stânga în remisie. Şoc septic. Disfuncţie multiplă de organe.
- Insuficienţă cardio-respiratorie cu suport vasopresor
- Insuficienţă renala cronica acutizata, hemofiltrare continua
- Insuficienţă respiratorie acuta cu suport ventilator
- Disfuncţie digestivă cu ileus dinamic
- Disfuncţie hepatică cu sindrom de colestaza, deficit sinteza hepatica
- Disfuncţie hematologică în remisie

Evoluţia clinică în ultimele zile a fost staţionară, iar prognosticul este în continuare rezervat. Se continuă tratamentul specific la terapie intensivă.

Gheorghe Dinică s-a internat la Spitalul Floreasca pe 22 octombrie, după două zile petrecute la Spitalul Elias, atunci maestrul acuza o stare de oboseală accentuată. (sursa:libertatea)

Gheorghe Dinica, la un pas de moarte

26.10.2009

Marele actor a fost operat aseara la Spitalul de Urgenta Floreasca

Internat la Spitalul Floreasca din Capitala, actorul Gheorghe Dinica (75 de ani) e in stare foarte grava, din cauza unei infectii ce s-a extins în tot corpul. Maestrul a fost în coma în ultimele trei zile, având nevoie si de aparate pentru a putea respira. Conform unor surse medicale, pacientul ar avea o tumoare în gât, motiv pentru care doctorii l-au operat aseara la trahee..

Maestrul Gheorghe Dinica, actorul care ne-a fermecat de-a lungul timpului cu talentul sau, se afla de joi într- o rezerva la sectia de Terapie Intensiva a Spitalului de Urgenta Floreasca, luptându-se cu moartea.

Desi familia sa nu a dorit sa fie facut public diagnosticul, surse neoficiale au declarat ieri presei ca artistul e suspect de cancer în gât. Apropiatii spun ca acesta a fost internat în urma unei septicemii si de trei zile a intrat în coma. Oboseala pe care maestrul o acuzase saptamâna trecuta a fost, de fapt, o manifestare a infectiei care i-ar fi cuprins organismul, explica doctorii.

Atât sâmbata, cât si ieri, o comisie de medici s-a reunit pentru a elabora un plan de tratament în încercarea de a opri septicemia, la întrunire participând si prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, directorul Institutului de Boli Infectioase “Matei Bals”.

În final, se pare ca decizia a fost de a-l opera pe actor la gât, pentru a-l ajuta sa respire singur. Interventia numita traheotomie a fost o solutie de ultim moment, dupa ce pacientul nu a reactionat la tratament.

Apropiatii actorului ne-au dezvaluit ca, de când a fost internat, i s-a facut mereu ventilatie artificiala. “Daca în 10 zile artistul nu-si revine, înseamna ca viata lui ar putea depinde doar de aparate”, au precizat prietenii.

Doar sotia îl poate vizita

În afara de sotia sa, Gabriela, familia si prietenii nu au fost lasati de medici sa-l vada pe maestru. Ieri la prânz, bunul sau amic, Nelu Ploiesteanu, a dorit sa-l viziteze pe Dinica la spital, însa interpretul a renuntat când i s-a spus cât de grava este starea de sanatate a artistului.

Joaca în serialul «Aniela»

Dupa ce a încântat inimile milioanelor de români în numeroase piese de teatru, precum si în filme celebre ca seria aventurilor comisarului Moldovan sau Filantropica, cariera actorului Gheorghe Dinica s-a îndreptat încet, dar sigur catre telenovele.

“Inima de tigan” si “Regina” sunt cele mai cunoscute seriale tv din distributia carora a facut parte maestrul. Cea mai noua productie de acest gen în care joaca se numeste “Aniela”, unde Dinica interpreteaza rolul generalului în rezerva Grigore Vulturesco. (sursa:libertatea)

Medicii fac eforturi sa-l salveze

26.10.2009

Gheorghe Dinica sufera de Alzheimer

INGRIJORATA. Gabriela, sotia actorului, este singura care a avut voie sa-l viziteze la spital

Actorul Gheorghe Dinica, in varsta de 75 de ani, a continuat sa-si joace impecabil rolurile chiar daca sufera de Alzheimer.

Este vorba despre o boala degenerativa a creierului care apare mai ales la persoane de varsta inaintata si care se manifesta prin tulburari de memorie, tulburari de vorbire si incapacitate de a efectua diferite miscari.

Surse de pe platourile de filmare Buftea, acolo unde Gheorghe Dinica il interpreta pe generalul Grigorie Vulturescu din serialul Aniela, au marturisit, in exclusivitate pentru CANCAN, ca boala artistului se agravase atat de mult incat actorul era nevoit ca la filmari sa poarte o casca prin care i se suflau replicile.

Chiar daca starea de sanatate aproape ca nu ii mai permitea sa vorbeasca, maestrul isi juca rolul ca nimeni altul. Speram sa se insanatoseasca si sa isi reia locul alaturi de noi, au mai spus colegii maestrului. Artistul a fost internat, joia trecuta, in stare grava la Spitalul de Urgenta Floreasca, cu septicemie.

In prezent, Gheorghe Dinica este tinut in viata cu ajutorul aparatelor si se afla la terapie intensiva. Starea acestuia este deosebit de grava, iar medicii sunt rezervati in privinta evolutiei sale.  (sursa:cancan)

Gabriela Georgeta Dinica: Eu sunt sotia lui Gheorghe Dinica si atat

25.10.2009

Este una dintre nenumaratele femei care au acceptat sa-si traiasca viata prin intermediul barbatului pe care il iubesc. Spre deosebire de cele care incearca sa se impotriveasca unui asemenea destin, Gabriela Dinica, sotia marelui actor, e mandra si fericita de alegerea pe care a facut-o.

Articol preluat din Revista Tango nr. 24 din iunie 2007

In primul rand, vreau sa va atrag atentia ca nu voi spune nimic despre mine, oricit ati insista. Eu sunt sotia lui Gheorghe Dinica si atat. Faptul ca el este sotul meu inseamna ca-l merit, iar faptul ca sunt sotia lui inseamna ca ma merita. Asadar, sa vorbim despre sotul meu.

Cand am revenit eu in România, am deschis o sala de bingo. Aici aveam un director pe nume Kovasnian, care fusese operator la Buftea. Acesta intirzia mereu la sala, scuzandu-se aproape de fiecare data ca a stat sa vada un film cu Gheorghe Dinica. Antena 1 difuza, atunci, masiv filme romanesti. tin minte ca l-am bombanit foarte mult pe Gheorghe, din cauza intirzierilor lui Kovasnian… intr-o zi, i-am spus: „Ia cheama-l, mai, pe Dinica aici.

Cheama-l acum, la un sprit. Vreau sa-l cunosc si eu“. Pe vremea aia aveam si un bistro si o gradina de vara. Kovasnian se uita la ceas si spunea: „E noua. Nu-mi pot permite sa-l deranjez la ora asta“. Eram din ce in ce mai intrigata de acest Dinica pe care prietenii nu-si permiteau sa-l deranjeze, la o ora civilizata, totusi. in sfirsit, pina la urma l-a invitat la mine acasa, in Primaverii, la un peste. L-a adus Kovasnian cu masina mea, un Pontillac, de la Premiera. Era dupa o noapte de bautura. La mine n-a baut nimic, nici macar o bere. Cu chiu cu vai a acceptat sa manance, dupa care a plecat. Asa l-am cunoscut.

Ne-am cunoscut la sfirsitul lui iulie ’95. La vreo citeva luni, am fost impreuna vreo trei saptamini la Covasna. De vreo doua ori Gheorghe mi-a spus: „Stii, am visat ca ne casatoream“. Dar, pentru ca eu sunt ardeleanca si nu raspund imediat, mai intii trebuie sa ma gindesc, sa analizez, tot el spunea: „Ei, probabil n-o sa se intimple, doar pentru ca am visat eu“. Casatoria, de fapt cererea in casatorie, a fost determinata de o stire falsa. intr-o dimineata, pe la inceputul lui ianuarie 2006, a aparut intr-o publicatie, in VIP, o fotografie a lui Gheorghe Dinica dintr-un film, singur, si un titlu mare: „Gheorghe Dinica s-a insurat“.

Stirea, ca si prezentarea ei, erau complet aiurea. Cind faci un asemenea anunt, arati si nevasta, nu? Macar intr-o poza mica de-a ei. Sau macar spui cine este. Atunci, Gheorghe mi-a zis: „Hai sa ne casatorim, daca tot au scris. Sa nu-i facem de ras“. Asta a fost cererea in casatorie a lui Gheorghe, pe care eu am acceptat-o. Ne-am dus la Primaria Sectorului 1, unde primarul (era Padure) ne-a intrebat pe amindoi la a cita casatorie suntem. Gheorghe a raspuns prompt: „La prima!“. Eu am avut asa, un sentiment de jena si nu am raspuns verbal, ci am aratat discret patru degete… Si acum imi reproseaza Gheorghe - ma tachineaza, bineinteles! – ca n-am avut curajul raspunderii.

Suntem de 11 ani impreuna si nu am avut niciodata probleme. Mi se pare ca nu-i putin lucru, avind in vedere ca suntem niste oameni formati in medii diferite, cu gindire diferita, cu mentalitati diferite. Lumea in care a trait el si lumea in care m-am invirtit eu sunt aproape incompatibile. Eu sunt tehnica si pragmatica, el este conservator si nepasator la bani. Suntem, deci, foarte diferiti. Si totusi, nu am avut probleme majore.

Are incredere totala in mine si ma considera cel mai bun critic al sau. Ceea ce inseamna ca ne iubim. Se poarta ireprosabil cu mine si cu fiul meu. Iar pe nepotica mea, Georgiana, o adora. I-a cumparat ea o chestie inramata, din lemn, pe care scrie „Pentru cel mai bun bunic“, la care Gheorghe tine enorm. De cite ori ne mutam, are grija de ea, sa nu cumva sa se piarda. Eu una nu vad la el nici un defect. Poate, cumva, sa fie prea orgolios. Dar numai in privinta meseriei. Altfel, este extraordinar de modest si timid.

Bundy (pisoiul persan al familiei, n.r.) este amorul lui Gheorghe. Are o privire atat de omeneasca!... Gheorghe zice ca mai e putin si vorbeste. Si mai zice ca are o fata de parca e calcat de tramvai (pisicile persane au fata „turtita“ n. r.). Il stiam de mult timp, dinainte de ’73. Ma duceam la filmele in care juca, ma chinuiam sa fac rost de bilete la spectacolele lui si eram chiar impresionata de talentul sau. Dar nu intr-atata incit sa-mi schimbe viata, sau sa-l port cu mine peste tot pe unde am fost si prin ce-am trecut. in 1995, cu un an inainte de a ne casatori, am fost cu el la premiera filmului „Terente“, al lui Andrei Blaier.

Era prima noastra iesire impreuna. Ei, bine, cum am dat coltul dupa Rosetti si am iesit in bulevard, pe trotuar s-a facut un culoar de oameni care susoteau. M-am gindit ca am gresit eu ceva, ca am facut vreo gafa, ca ceva nu e in regula. Am inceput sa ma lamuresc putin mai tirziu cind, la cinematograf, Fanus Neagu i-a spus urmatoarele cuvinte: „Mai, Dinica, tu nu obisnuiesti sa vii la premierele tale. Acum vad ca ai venit chiar insotit“. Atunci am realizat, ca femeie, ca e vorba de ceva mai special. Ca eu sunt ceva special pentru el…

Gheorghe nu a baut cu oricine… Pe vremea cind bea, ca acum s-a lasat. De sase luni nici n-a mai gustat bautura… Nu bea decit cu Rautchi, Cozorici, Florin Puca, Mirel Zamfirescu, Piliuta, Fanus Neagu, Teodor Mazilu, Banica... Lui Amedeo Nazzari, cu care a jucat in Columna, ii placea sa bea cu el. Numai ca Dinica filma dimineata la Brasov, iar seara venea sa joace in Bucuresti, la teatru. Pina cind, contrariat, Nazzari a intrebat: „Dar ce face Dinica cu atatia bani?“. De fapt, si eu l-am intrebat pe Gheorghe ce a facut cu toti banii pe care i-a castigat. Stiti ce mi-a raspuns? „Si-au luat vile si masini, cu ei, toti ospatarii care m-au servit“.

Ungurii il adora. Nu va spun cum l-au primit la Budapesta, cind a jucat in „Palme albe“. Parca era presedintele tarii. Juca rolul unui profesor de gimnastica foarte dur, care batea copiii. in film pare chiar ca ii loveste, dar i s-a spus dupa aceea ca mina lui parca mingiie. L-am intrebat cum reuseste si mi-a raspuns: „Pai asta mi-e meseria“.

Ii ajuta foarte mult pe regizori, cu replici ale lui. Uite, aia cu „Da-te jos de pe baricada, Sfiosule, revolutia s-a terminat“, sau „Eu port sapca in suflet“ din „Ticalosii“ lui Serban Marinescu, sunt ale lui. De fapt, el e celebru prin replicile pe care le da si in afara meseriei.

E un dezastru cind se duce la piata. Vanzatoarele il iubesc si-i cer mai putin pe kilogramul de rosii, de exemplu. Dar el da intotdeauna mai mult decit daca l-ar insela la cintar sau la pret. Sau, daca ii cere 70 de mii pe un pepene, el da o suta de mii. Odata, l-am trimis dupa muschi de vita si a venit cu coaste… Cica asa i-ar fi spus macelarul, ca asta e partea cea mai gustoasa de la vita... A cumparat oase de un milion de lei. (sursa:revistatango)